Dactrust
Contacteaza-ne

Scurt istoric al celebrului Ghid Michelin

Probabil că mulți dintre voi ați auzit deja de Ghidul Michelin și de faptul că cele mai bune restaurante ale lumii și cei mai buni bucătari ai lumii sunt înnobilate, respectiv înnobilați, cu Stele Michelin. Dar presupunem că aici s-ar putea să se încheie volumul de informații pe care le aveți despre subiecți cei mai mulți dintre voi. Și, la urma urmei, nimeni nu v-ar blama, pentru că oricum nu avem niciun restaurant românesc inclus în Ghid (puteți să și verificați pe hartă – cele mai apropiate par a fi la Budapesta).

Însă, haideți să vedem cum a început totul, pentru că la originile sale din 1900 restaurantele de lux și experiențele gastronomice desăvârșite nu erau tocmai obiectul principal al Ghidului. De fapt, probabil că numele Michelin îl asociați cu domeniul auto, respectiv cu anvelopele și nu, nu este o coincidență de nume. Cei care au publicat prima ediție a ghidului au fost frații Michelin, Andre și Edouard, exact producătorii de cauciucuri; iar scopul inițial era legat, firește, de afacerea lor – practic, primele 35.000 de copii ale Ghidului Michelin, oferite gratuit, le-au fost dedicate conducătorilor de automobile din Franța, includeau hărți, instrucțiuni pentru schimbarea, respectiv repararea cauciucurilor, și o listă cu mecanici auto, hoteluri și benzinării, toate menite să crească cererea pentru mașini, ceea ce, în cele din urmă, trebuia să ducă la creșterea cererii pentru anvelope.

Treptat, au început să apară Ghiduri și pentru alte țări, iar la un moment dat a apărut și prima „stea” (1926). În 1931 a apărut și a doua stea, iar cinci ani mai târziu, în 1936, s-a ajuns la sistemul de trei stele, folosit și astăzi (deși criteriile de evaluare sigur s-au rafinat mult). Iar cele trei stele aveau următoarea semnificație: o singură stea marca „un restaurant foarte bun pentru categoria sa”, două stele dădeau de înțeles călătorilor că în acel loc se găsea „mâncare excelentă, merită un ocol”, iar trei stele subliniau clar că în acel restaurant se găsea „o bucătărie excepțională, [care] merită un drum special”.

În prezent, Ghidul Michelin este un reper riguros al calității, dar este interesant că încă evoluează. OK, poate va suna ciudat că primul Ghid pentru SUA a apărut abia în 2005, însă ritmul schimbărilor a devenit ceva mai alert – de exemplu, în 2014 a apărut în ediția dedicată Irlandei un Ghid separat pentru categoria „gastropubs” (practic, restaurante în pub-uri), iar în 2016 a apărut, pentru Hong Kong și Macau, o ediție cu locuri în care merită luată masa… pe stradă.

Consultanta gratuita
, , , , , , , , , , , , , , ,

Comentarii

Comenteaza